Campia Romana

Limite:
V, S si E – Dunarea, (Lunca Dunarii)
N – Podisul Getic, Subcarpatii Curburii si Podisul Moldovei (Podisul Barladului)

Caracteristici generale:
Este cea mai mare unitate de campie a Romaniei, ocupand impreuna cu Lunca Dunarii o suprafata de peste 52.500km˛ si este situata in sudul tarii. Este o regiune de platforma.

Evolutia pdeogeografica:
A luat nastere prin sedimentare in cuaternar prin retragerea succesiva a lacului Getic spre E. Astfel, Campia Romana este mai noua cucat ne indepartam spre E (fapt evidentiat si de nr. teraselor: la intrarea in campia Blahnitei, sapte terase ; varsarea Jiului sase terase, varsarea Oltului cici terase, varsarea Argesului patru terase, pana la o singura terasa in Cmpia Siretului Inferior).
Solul este alcatuit din sisturi cristaline si calcare vechi care alcatuiesc microplaca Moesica aflata in usoara subductie sub placa Carpatilor Meridionali.

Alcatuire geologica:
Roci sedimentare marne, argile, nisipuri si argile.
In ultima parte a Cuaternarului (Holocen) pe suprafata Campiei s-a depus un strat de loess (roca sedimentara poroasa si prafoasa) a carui grosime maxima atinge 35-40m in Baragan.

Relieful:
Suprafata Campiei Romane se inclina lin de la N la S (asa cum curg Desnatui, Jiu, Olt, Vedea), dar si de la E la V (asa cum curg Mostistea, Ialomita, Calmatui) datorita scunfadarii lente din Campia Siretului Inferior. Relieful este alcatuit din vai largi cu lunci si terase si interfluvii (loessul se taseaza sub propria greutate prin umplurea golurilor din interiorul rocii), mici depresiuni numite crovuri, iar cand sunt mai mari podine sau gavene in care s-a acumulat apa, formand lacuri cu apa sarata (ex. Lacul Sarat). Caracteristica este aparitia unui relief de dune, datorita prezentei nisipurilor in Campia Olteniei (in lungul Jiului si Dunarii) dar si in E in Baragan, Campia Brailei si Tecuciului.
Din punct de vedere genetic in Campia Romana se disting:
Campii Piemonte: formate datorita pantei mari, prin depunerea brusca a aluviunilor transportate de rauri.
Acestea sunt (de la V la E): Campia Pitestilor (max.300m in N)
Campia Targovistei
Campia Ploiestilor
Campia Ramnicului
Campia Focsani
Acestea au altitudinile cele mai mari (cca.300m), fiind acoperite cu o cuvertura de pietrisuri piemontane.
Campii Tabulare: formate din interfluvii netede, foarte largi, cu numeroasa crovuri. Cuprinde:
Campia Olteniei: reprezinta sectorul cel mai ingust, inalt si cel mai vechi al Campiei tabulare, fiind format din Campia Blahnitei (intre Dunare si Drincea), Campia Bailestilor (intre Desnatui si Jiu) si Campia Romanatilor (Caracalului) intre Jiu si Olt.
Campia Gavanu-Burdea dispusa intre Vedea si Arges
Campia Boianului intre Olt si Vedea
Campia Burnazului intre Calnistea si Dunare ;
Campia Bucurestilor, compartimentata de Ialomita in Baraganul Ialomitei la S, Baraganul Calmatulului la N (Intre Ialomita si Calmatui) si Campia Hagienilor in NE Baraganului Ialomitei.
Campia de subzistenta: reprezinta sectorul cel mai jos al Campiei Romane, o zona cu frecvente inmlastiniri si rauri ratacitoare (divagate). Cuprinde:
Campia Titu strabatuta de Arges cu afluentul Dambovita
Campia Gherghitei drenata de Ialomita
Campia Buzaului drenata de Buzau
Campia Siretului Inferior drenata de Siret
Campia Romana are o altitudine medie de 60-100m, cu max.300m (in Campia Pitestilor) si minim 5m (in Campia Siretului Inferior).

Clima:
Climatul de Campie este temperat, mai bland la vest de Arges iar anumite influente produc ariditate la est. Temperaturile medii anuale sunt de 10-11şC, iar precipitatiile medii anuale cresc de la 500mm/an, in est, la 600mm/an in vest.
Secetele prelungite din ultimii ani au generat, impreuna cu activitatile antropice, procese de desertificare manifestate cu precadere in Baragan. Vanturile dominante bat dinspre N-E, la est de Olt si dinspre V si S-V, in Campia Olteniei. Vanturile locale sunt austrul si baltaretul.

Reteau hidrografica:
Raurile mari, Jiu, Olt, Arges, Ialomita si Siret, isi au izvoarele in Carpati si aduc in spatiul campiei cantitati mari de apa, stocate in parte in lacuri de acumulare folosite pentru alimentari cu apa si pentru piscicultura. Pentru alimentari cu apa mai sunt folosite si apele subterane, care uneori au un continut ridicat de saruri.
Lacurile naturale sunt de mai multe tipuri: lacuri de crov (in Baragan, dintre care unele sunt sarate), limane fluviabile, lacuri intre dunele de nisip si lacurile de lunca. Pe Dunare in jurul Capitalei se afla iazuri si lacuri de agrement.
Vegetatia naturala apartinand stepei, silvostepei si padurilor de stejar a fost cea mai mare parte inlocuita de culturile agricole. In luncile raurilor este prezenta vegetatia azonala, cu zavoaie si asociatii de plante hidrofile.